striga la mine Dumnezeu-
in viata goala, de cuvinte,
crezusem ca eram ateu
El s-a retras incet din omin celelalte , neintinate,
privirea LUI, din cand in cand
spre sufletul cuiva razbate
Privind la floarea de bumbac,
L-am presimtit intaia data-
nu, nu mai poti sa fii acelasi
de-acum 'nainte viata toata
Privind in ochii unui om
poti obosi de-nsingurare-
odihna e cand Dumnezeu
poate surade dintr-o floare
Nessun commento:
Posta un commento