Ca o creanga de copac
intr-un martie tarziu
mohorat si singur esti
si pustiu
Obosit de vorbe-n vant
si de musai mai departe
iti e dor de-un somn adanc
ca de moarte
Sa te scoli in altceva
dimineata fericirii
sa-nfloreasca inauntru-ti
trandafirii
De-ai putea sa razi, ai rade
cand visezi trandafiriu
dar si rasu-i mort in tine
si tu viu
Asta este toata farsa-
viata ca o condamnare-
mai scuteste-ma, cucoana!-
salutare!

Nessun commento:
Posta un commento